Cine își cunoaște fericirea o poate găsi. Poate fi fericit.
Oamenii caută mereu ceea ce știu că vor găsi. Nu poți căuta, nu poți găsi, ceva ce nu știi că există.
Nu vei găsi rețete pentru fericire întrucât fericirea nu este permanentă și nici nu este la îndemâna oricui.
E greu să înțelegem că fericirea nu este și nu poate fi colectivă, nu poate fi împărtășită cu altcineva.
Fericirea, mică sau mare, este personală, este unică.
Uneori nu poate fi împărtășită nici în familie nici într-n cuplu de îndrăgostiți. Fiecare își va găsi propria formulă a fericirii.
Aici nu poți da sau primi sfaturi. Fiecare simte bucuria și plăcerea în mod propriu deși noi, oamenii, aparent, semănăm mult unii cu alții.
Fericirea acționează asupra stării spirituale dar influențează și corpul așa cum nefericirea ne face rău fizic.
Ne dorim ca fericirea să ne refacă puterile de orice fel. Cu cât ești mai fericit cu atât devii mai creativ, mai sigur pe tine, mai curajos, chiar mai bun și mai inteligent.
Lumea vede dacă ești sau nu fericit și are sau nu încredere în tine. Te votează, de exemplu, dacă vrei să fii primar. Oamenii vor în fruntea lor un om fericit cu speranța că astfel le va fi și lor mai bine.
Oamenii fericiți sunt simpatici, drăguți, frumoși.
Un om trist, încruntat, este predispus bolilor, necazurilor, este respingător.
Un om trist refuză fericirea, nu știe ce este fericirea, el nu mai are nevoie de așa ceva. De aceea nu trebuie să facem oamenilor un bine cu forța. Unora nu le trebuie binele, nu au nevoie de el, nu vor să le faci tu binele așa cum crezi tu că e bine.
Dacă cineva vrea să fie trist, supărat pe toată lumea, pentru că le-a văzut pe toate și pe cele bune și pe cele rele, lasă-l așa cum vrea el. Știe că fericirea costă, trebuie să te lupți pentru ea și el nu mai vrea. Și nu mai are chef, vrea să fie trist, îi place să se plângă tuturor cât este el de necăjit.
Un om trist este un bun reper pentru cineva care vrea să fie fericit. Te bucuri mai mult, și din te miri ce, când vezi pe lângă tine oameni triști. E treaba lor, lasă-i în pace. Câtă vreme există și oameni fericiți viața merită trăită cu satisfacții.
De ce sunt unii oameni triști? Dacă nu sunt triști din vina mea eu îmi păstrez și îmi prefer fericirea mea atâta câtă e. Nu vrea ca din vina mea oamenii să fie triști sau nefericiți.
Fericirea nu este ceva gata făcut de alții mai pricepuți ca tine și ceva ce poate fi cumpărat sau împrumutat.
Ea vine, dacă vine, ca urmare a faptelor tale, a vorbelor tale și a felului tău de a fi și a ceea ce îți dorești să faci în primul rând pentru tine, pentru fericirea ta.
Nu întotdeauna oamenii sunt bucuroși când te văd fericit. Vor și ei iar atunci când nu știu de ce nu sunt fericiți pentru că deși nu știu cum să facă sau nu se străduiesc sau nu le pasă, te invidiază și chiar încep să te urască. Pare că din vina ta nu sunt și ei fericiți.
Eu mă bucur când văd oameni fericiți și vreau să stau pe lângă ei. Ce poate fi mai frumos pe lume când vezi că cei de lângă tine sunt fericiți?!
Oameni buni, fiți fericiți!
mai multe scrise de același autor aici
sursă foto titlu: arhivă personală